Iarăși gânduri...

Și iarăși revin la gânduri...
Trebuie să recunosc acum că muza mea pentru acest nou post a fost filmul ”What the fuck do we know”. La un moment dat am făcut o constatare care mă face să mă simt ca un savant...culmea...
Deci haideți să analizăm o situație: gândurile sunt cele care ne provoacă anumite senzații, așa-i? Eu de exemplu, atunci când mă gândesc la o persoană pe care nu o suport îmi vine să încleștez dinții. Când mă gândesc că am foarte de mult de muncă într-o anumită zi îmi vine să las mâinile în jos descurajat, același lucru îl pățesc atunci când știu că am de făcut un drum foarte lung și obositor, în fine, deci e vorba că atunci când am de desfășurat o acțiune care mă solicită mult din punct de vedere fizic și psihic. Atunci când mă gândesc la persoanele care îmi sunt mie dragi am un fel de senzație în stomac, gelozia mă face să-mi încordez brațele și să strâng pumnii, iar fericirea mă face să mă relaxez și de cele mai multe ori îmi provoacă acea stare euforică, pe care mulți o numesc că ”ești cu capul în nori”. Buuuun...până acum totul normal, bănuiesc că sunteți de acord cu mine.
Dar totuși...dacă ar exista un gând care să mă facă să zbor? sau să mă facă să adorm instantaneu, ori să scap de oboseală și să mă umplu iarăși de energie ca și cum aș fi cel mai odihnit om din lume? Dacă ar exista un gând care să mă transforme pentru o perioadă de timp într-un fel de super-erou? sau într-un atotștiutor? și lista cu cerințele mele ar continua poate la nesfârșit.
Sunt curios de limitele unui om...sunt curios cum le pot depăși pe cele stabilite de legile fizicii si logicii. Trebuie să existe o posibilitate, se află chiar sub nasul nostru... însă nu o putem vedea noi... până acum... pe viitor nu știm ce ne așteaptă...