Bună seara Domnule!Poftim? Spuneți că este după-amiază? Mda...posibil,dar asta-i preferința stăpânului. La noi este mereu noapte și acest semi-întuneric care de asemenea nouă ne convine. De ce? Căci ai impresia că totul este mai real atunci când privești în gri. Și-n primul rând este preferința stăpânului. Haideți să ne plimbăm puțin pe aici...
Acestea din față sunt camerele unde stăpânul vine cel mai des. Sunt dărăpănate, praful și-a așternut covorul aici, pereții sunt scrijeliți și murdari, iar de atâta amar de vreme nu s-a făcut nimic în ele. Și totuși acesta este locul unde îl găsiți mai mereu pe dumnealui. El vine ,stă ce stă și apoi pleacă, însă se întoarce destul de repede aici. Iar în timpul petrecut în camere el doar privește. Nu, nu în gol ci în camere, la ceva anume, la pereți bănuiesc eu.
Dar haideți acum să vă arat ceva mai frumos. Vedeti clădirile acelea frumoase și îngrijite? Da, știu a-ți putea spune că sunt splendoarea acestui loc..... Îmi pare rău dar nu vă pot răspunde la întrebare. Nu cred că sunt ale stăpânului căci el vine pe aici imediat ce pleacă din camerele lui dărăpănate însă nu intră în ele. Se oprește în fața acestor bogății și într-un fel sau altul parcă se zbate să intre-n ele dar nu poate. Cel putin asa sustine. Mie unul mi-a spus ca il trage ceva inapoi spre locurile de unde a plecat.
Dar haideți sa ne mai plimbam putin caci daca stau prea mult pe aici printre aceste bogatii ma apuca melancolia. Aa, nu putem merge pe acolo, va rog! Observați ca este o strada importanta ce le uneste pe toate celelalte intr-una singura. Unde duce ma intrebati? Spre necunoscut...si de aceea nu putem merge pe acolo. Nici macar stăpânul nu se avanta in aceasta. El inainteaza numai cate putin insa se asigura foarte bine inainte de toate. Nu stiu inca daca este periculos sau nu, dar totuși de ce sa riscam?
Haideți sa va arat ciudatenia acestui loc. Vedeti acea casuta cu hornul acela imens care emana incontinuu o pulbere cenusie? Acesta este atelierul in care stăpânul construieste adesea cate ceva insa niciodata nu l-am vazut plecând cu o opera de a lui. Am înteles dupa cate mi-a povestit el ca nu il lasa cineva. Nu stiu ce are uneori ca se comporta ca si cum nu ar fi in regula. Spune ca sufera din cauza singuratatii. Adevarul este ca e cam pustiu pe aici. Adevarul e ca in afara de noi doi nu cred ca ar mai fi cineva...aaa! si stăpânul Domnule, sa nu-l uitam...
Observ ca nu va simtiti asa de bine. Ati dori sa plecati? Mi-ar placea sa va pot ajuta dar din pacate nu pot face acest lucru. Aici nu exista iesire. Usa pe care ati intrat numai exista. Cum? Asa...pur si simplu. Va rog sa nu va enervați. Lăsați-mă să vă explic. Haideți să luăm loc mai bine. Deci ca sa iesiti trebuie sa stai pana la capat. Mai e pana atunci, sau poate nu... nimeni nu stie, insa cred ca am timp sa va explic mai bine situatia in care va aflati.
In primul rand sa raspund si la intrebarea „ce-i cu aceste cladiri?”. Pai acelea dărăpănate reprezinta trecutul impreuna cu amintirile. Stăpânul traieste mai mult in trecut si de aceea el vine mereu prin acestea. Se gandeste intotdeauna la ce a fost sau la ce a putut sa fie. Daca o lua la stanga in loc sa o ia la dreapta, daca vorbea atunci in loc sa taca si tot asa. Ele sunt intr-o stare atat de jalnica caci au fost distruse de timp si in principal de oameni. Nu pot fi reparate dupa cum v-am spus. Nu stiti de ce nu pot fi reparate? Din cauza ireversibilitatii timpului... nu putem umbla in trecut.
Cladirile frumoase si noi reprezinta prezentul. Ele sunt frumoase pe dinafara, insa inauntru te asteapta toate fortele ascunse ce sunt pregatite pentru a te sfarteca. Daca nu esti destul de puternic ca sa lupti cu ele nu vei razbi. Tocmai de aceea stăpânul inca nu intra in ele. Nu se simte in stare sa invinga. Pacat de el caci e om bun.
Ciudatenia aceia de casuta cu horn mare nu este decat atelierul de visuri. Acolo stăpânul construieste orice, chiar si oameni si situatii perfecte insa nu le poate scoate in real. Sunt vise si vise raman. Când incerci sa le scoti din atelier ele nu fac nimic decat sa se transforme in pulbere...pulberea cenusie ce iese pe horn.
Poftim? Aa, da Domnule, pe drumul acela cred că puteți ieși.Însă trebuie să aveți răbdare. Acela este viitorul ce are la bază străzile trecutului și ale prezentului. Este la fel de intunecat drumul acesta precum este si viitorul meu, al Dvs sau al stăpânului. Nici o lumina nu poate sa trezeasca intunericul. La capat este iesirea, insa dupa cum stiti, trebuie sa aveti rabdare ca sa ajungeti la ea caci viitorul se strabate incetul cu incetul.
Sunteti cam revoltat de ceea ce v-am spus acum. Vreti sa vorbiti cu stăpânul...?pai cred ca trebuie sa marturisesc. Eu sunt stăpânul! Si tu...tu esti eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu